ideea prezentei postari a aparut sub forma unor intrebari.Cum majoritatea dintre noi au personalitate, ma gandesc ca am si eu una(sau mai multe), deci ce va urma, va fi doar o insiruire de idei, ganduri personale sau cum vreti sa-i spuneti ,care compun sau distrug ego-ul.Avand in vedere ca sunt la varsta la care majoritatea intrebarilor au primit un raspuns, pentru a simplifica totul am recurs la un dialog..cu mine insumi bineinteles, unde voi raspunde unor intrebari ,sintetizand astfel experienta mea legata de tot ceea ce am citit , invatat , simtit si ca sa ma repet..experimentat de-a lungul existentei mele ca individ. Sarind peste o insiruire plictisitoare de cuvinte, voi fi incisiv si voi intra direct in miezul problemei : -toate se intampla cu un motiv? apar ele (problemele) atunci cand nu ar trebui? suntem ceea ce gandim? Intrebari ar fi la nesfarsit, dar nu vreau sa sar peste preferata mea care ma amuza teribil ; -de ce eu? Toate se intampla cu un motiv, toate vin atunci cand trebuie doar ca noi percepem ”ce si cand”..gresit. Tot universul este un mecanism sofisticat, bine pus la punct iar noi suntem parte integranta din el.Cum ar fi sa controlezi secunda care te transforma din constient in inconstient, cum ar fi daca am sti ca toti avem o sansa in viata dar aceasta a trecut pe langa noi pt faptul ca ne pierdem majoritatea timpului in trecut sau viitor fara sa constientizam momentul prezent? Cei care au inteles ca tot universul lucreaza pentru dezvoltarea noastra spirituala , cei care se detaseaza si pot asculta linistea de dupa zgomote( ce-mi place ultima fraza), sunt cei care au acces la acea secunda. Inainte de a da frau liber furiei care iti va intuneca judecata ,incearca sa asculti secunda care iti zice ca sentimentele acelea nu sunt ale tale si e de fapt ego-ul tau, acea falsa personalitate.Yoritomo Tashi spunea ca furia e ca un lac pe timp de furtuna, tulbure din cauza mâlului, in care nu poti vedea clar, iar despre faptul de a fi constient zicea; cand privesti dupa pestii din lac , trebuie sa vezi si pasarile de deasupra care se reflecta in el. Alt subiect interesant ar fi cel al problemelor …care nu vin niciodata singure. Exista si o vorba populara in acest sens… Evident, cand avem o problema, ii dam prea multa atentie si in felul acesta intram in acea stare multiplicand efectele negative. Suntem rezultatul gandurilor noastre.Toate solutiile se afla deasupra noastra, noi doar trebuie sa facem loc pt a le primi. Mintea poate fi un bun prieten dar si cel mai aprig dusman. Atunci cand ne lamentam si dam prea multa atentie unei probleme, nu facem decat sa ne afundam mai mult in ea. Daca ai primi vestea ca mai ai de trait o luna, teoretic vei inceta sa traiesti din acel moment pt ca mintea ta si gadurile se vor concentra doar pe acea clipa care in nici un caz nu se afla in prezent. Concentrandu-te pe acea clipa fatidica , nu vei face decat sa o aduci mai aproape , deci automat vei fi rezultatul gandurilor tale. Secretul puterii de a lecui orice boala sta in fiecare individ, trebuie doar sa fii capabil sa accesezi acea latura. Vezi efectul Placebo . Aici as adauga o vorba mai vechea a mea ; ne indreptam catre nicaieri cu o indiferenta si un calm desavarsit.Majoritatea raspunsurilor vin din interiorul nostru, tot ce trebuie sa facem este sa intram pe frecventa care ne permite acest lucru. Aici mi-am amintit o alta vorba inteleapta; ” Ajuta-te singur, atunci si dumnezeu te ajuta”.Probabil ca majoritatea oamenilor il vad pe dumnezeu ca pe un batran cu barba alba. Dumnezeu’ poate fi doar un nume oarecare pt o forta din univers sau chiar pt univers.Acea forta a fost transformata in batranul cu barba, de unii smecheri care au vrut, si au reusit in mare parte sa tina masele in frau.Deja parca aud huiduieli de la cei care se simt in siguranta sub barba alba, pufoasa, protectoare…Biserica a fost si este cea mai profitabila afacere, vrei un loc sub barba alba? da cu banu, pupa tabloul electric si fii supus.De ce sa gandesti? e obositor cand o pot face altii pentru tine.Am cunoscut de curand pe cineva care lucra la Dedeman’ si mi-a povestit cum un popa care tocmai isi costruia casa ,nu-si facea probleme pt costurile mari, alegand doar produse de calitate.Fiind avertizat de vanzator asupra preturilor a zis; nu-i problema , aduc enoriasii bani.Ar fi de neconceput pt un credincios si o blasfemie sa citesca si sa creada ceva din tot ce scrie aici.Ar fi in mare pericol” sa descopere ca majoritatea raspunsurilor se afla in noi si ca trebuie sa ne protejam de noi insine. Mintea noastra este cea care aduce binele sau raul . Totul depinde de vibratiile pe care vrem’ sa le emitem sau pe care vrem’ sa le receptionam. ”Lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii” Eckhart Tolle.
Detasare
septembrie 2, 2014 de Rectificator
este o tema foarte fascinanta pe care o gandesc si eu de multi ani,mie personal si probabil multora le-ar fi de mare ajutor cateva exercitii sau doar ceva exemple despre cum am putea schimba frecventa gandurilor pe care nu vrem sa le avem…ceva practic pentru cei dezorientati care nu au inteles ca universul este perfect si vor sa descopere magia fericirii interioare.
Pup sora
frumos formulat ; )
Sintem destul de multi cei care ne-am pus intrebari existentiale. Pentru a afla raspunsuri ne-am documentat, am citit, am vizionat si…? Am crezut ca am descoperit Piatra Filozofala dar cat timp ne-a luat sa redevenim vechii…Noi ? Adevarul este ca prea putini reusim sa actionam, sa facem ceva in fiecare zi, care sa produca Schimbarea.Imi permit sa deschid o tema, sa dam alt sens decat cel din DEX unor cuvinte, cum ar fi : problema, frustrare, daruire,respingere,multumire de sine.Incep eu cu o definitie a cuvantului problema : un fapt deja rezolvat…doar eu nu ma aflu la timpul potrivit.
Viata nu ne intreaba niciodata nimic, nu tine cont de cine suntem si ce am facut, bun sau rau. Ea doar ne da testul de supravietuire si ne lasa sa ne descurcam. Dar oare nu in asta consta frumusetea, miracolul si mirarea ei?… abia atunci apar optiunile, abia atunci se poate naste schimbarea si avem ocazia sa vedem cine suntem, ce putem si ce/cat insemnam, atat pentru cei din jur, cat si pentru noi insine, ne testam limitele si fortam depasirea lor. Nu-i oare o minune ca oricat de multe experiente am trai, nu vom sti niciodata cate putem indura, pentru ca nu ne cunoastem limitele?!? Putem deveni increzatori si luptatori sau vulnerabili, speriati, resemnati. Loviturile, drumurile si oamenii care intra si ies din viata noastra ne pot indeparta sau ne pot apropia de noi insine… se pare ca totul tine, pana la urma, doar de alegeri …
Imi place ce se spune despre viata,” ca este cel mai greu examen, pentru ca nu stim niciodata ce intrebari urmeaza, si pentru ca nu putem copia de la nimeni raspunsurile!!! Cati dintre noi isi fac timp sa se pregateasca pentru acest examen? Din nefericire multi cred ca au „scoala vietii”, dar putini reusesc macar ” bcalaureatul”, ca sa nu mai vorbim de „licenta” in viata!!!! Daca sunt mereu „repetenti”, atunci cum vor putea avansa?Metaforic vorbind!
Trebuie sa analizam, sa cercetam, sa intrebam, sa cautam raspunsuri…numai asa ne vom cunoaste pe noi insine, vom intelege misterele vietii si ale Universului!!!
„Detasare” ..un punct de vedere cu deschidere la multe intrebari! Progrese remarcabile! Bravo!!
Multa afectiune! Saleve